Ziar online de Maramures. Stiri din judet si informatii de interes national
luni, 20 noiembrie 2017

Canonul – o plângere de pocăinţă profundă

În calendarul ortodox săptămâna a cincea a Postului Paştelui sunt menţionate, în zilele de miercuri şi vineri, Denii, a Canonului celui Mare şi a Acatistului Născătoarei de Dumnezeu. În acest sens, Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat slujba Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, în mijlocul unui sobor de preoţi slujitori, la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare.

canonDin sobor au făcut parte pr. conf. univ. dr. Paul Gh. Adrian, coordonatorul Departamentului de Teologie Ortodoxă de la Centrul Universitar Nord din Baia Mare, pr. lect. univ. dr. Marius Nechita, directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, pr. Gavril Vasile Băban, inspector pentru catehizarea tineretului, pr. Florin Hoban, inspector şcolar, arhim. dr. Casian Filip, ecleziarhul Catedralei Episcopale, preoţi slujitori ai Catedralei, diaconi de la Centrul Eparhial.

După oficierea slujbei Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, PS dr. Iustin Sigheteanul a oficiat Sfânta Liturghie a Darurilor înainte Sfinţite. Catedrala a fost neîncăpătoare, alături de adulţi aflându-se foarte mulţi tineri de toate vârstele. Mulţi dintre ei s-au spovedit şi împărtăşit. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de un grup de diaconi şi cântăreţi bisericeşti de la strana catedralei.

Meditaţie despre rugăciune

După momentul pricesnei, PS dr. Iustin Sigheteanul a rostit o meditaţie despre Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, viaţa de înaltă trăire creştinească pe care a dus-o Sfântul, trăitor în perioada de aur a ortodoxiei, despre rugăciunile pe care ni le-a lăsat, dintre care cea mai cunoscută şi importantă este rugăciunea care îi poartă numele.

Arhiereul a explicat credincioşilor, pe îndelete, importanţa acestei rugăciuni, care se citeşte în perioada Postului Mare, de două ori în timpul Sfintelor Liturghii de luni până vineri, cum se fac mătaniile în timpul citirii acestei rugăciuni, care este semnificaţia fiecărei părţi şi cum trebuie ea înţeleasă, ca să fie de folos creştinilor.

Meditaţia rostită de episcopul Iustin Sigheteanul a fost şi o lecţie de cateheză, pentru că a cuprins multe sfaturi creştineşti, de cum să îţi trăieşti viaţa întru sfinţenie pe calea sinuoasă şi a mântuirii.

Prin caracterul şi conţinutul lor, deniile sunt unicate în cultul divin ortodox. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Mai precis, denia este slujba utreniei sau „de dimineaţă” care se săvârşeşte seara, în ajun. Denia se deosebeşte de priveghere, care înseamnă tot slujbă de seară, prin faptul că se referă numai la utrenia săvârşită seara. Dacă privegherea se săvârşeşte în ajunul sărbătorilor importante, deniile se oficiază numai în două săptămâni din timpul unui an bisericesc şi anume: în săptămâna a cincea şi a şaptea (sau a Patimilor) din Postul Paştelui. Cele două denii din săptămâna a cincea sunt utreniile zilelor de joi şi sâmbătă săvârşite seara, în ajun. Slujba este o utrenie de post care înglobează în ea cele două piese imnografice foarte importante şi frumoase: Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, imnograf din secolul al VIII-lea (prăznuit la data de 4 iulie) şi Acatistul Bunei Vestiri, atribuit patriarhului Serghie al Constantinopolului (sec. VII). Prima piesă imnografică, cunoscută şi sub numele de Canonul de pocăinţă este alcătuit din 250 de imnuri sau strofe în care autorul exprimă în formă întraripată zdrobirea inimii celui păcătos, constituind un imn statornic spre pocăinţă. Cea de a doua compoziţie imnografică, Acatistul Bunei Vestiri, este un imn de laudă închinat Maicii Domnului, alcătuit din 24 de strofe. Această piesă imnografică dă expresie sub formă poetică, învăţăturii Bisericii despre Maica Domnului.

Rugăciunile deschid uşa sufletului curăţit

Din ceea ce a declarat părintele Adrian Gheorghe Paul, deniile sunt slujbele la care credincioşii participă, prin tradiţie, în număr foarte mare. Ele se săvârşesc în biserici începând cu seara Floriilor, deci din duminica a şasea a postului, până vineri seara, inclusiv. Ca şi cele din săptămâna a cincea şi aceste utrenii au elemente specifice care le dau caracter de unicat. Dintre aceste denii, cele mai importante sunt cele de joi şi vineri seara, cunoscute şi sub denumirile de denia mică şi denia mare. Cea de joi seara are ca elemente specifice, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor şi scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Cea de vineri seara se deosebeşte de celelalte denii prin Cântarea Prohodului, în trei stări ca şi prin ritualul înconjurării bisericii cu Sfântul Epitaf (cusătură sau pictură de mare frumuseţe care reprezintă scena punerii în mormânt). Pentru fiecare an Paştele sunt, o dată în plus, redescoperirea şi refacerea de către noi a stării la care am fost aduşi prin propria noastră moarte faţă de păcat şi înviere la viaţa cea nouă şi plină de lumina lui Hristos, Cel care a omorât moartea pe Cruce şi ne-a dăruit nouă viaţă din belşug.

„Slujbele Bisericii din această perioadă, în totalitatea lor, deschid uşa sufletului curăţit prin pocăinţă către negreşita frumuseţe a Împărăţiei lui Hristos, Marele Canon de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul poate fi descris ca o plângere de pocăinţă profundă care ne descoperă proporţiile şi adâncimea păcatului din noi. Aşadar, rolul principal şi scopul Canonului cel Mare este să ne descopere păcatul şi, astfel, să ne conducă spre pocăinţă şi iertare, şi primind iertarea, împăcaţi din nou cu Dumnezeu, să refacem în noi spaţiul spiritual fundamental în cadrul căruia să aducem şi noi jertfă curată lui Dumnezeu gândurile noastre bune, curate şi sfinţite. Prin aceste rânduieli liturgice, din perioada Postului Mare, Biserica ne pune la dispoziţie mijlocul cel mai adecvat prin care putem primi slava şi lumina Paştelui nu ca pe o simplă dezlegare de a mânca, a bea şi a ne relaxa, ci într-adevăr ca pe sfârşitul celor vechi din noi şi ca pe intrarea noastră întru cele noi”, spune părintele Adrian Gheorghe Paul.

Vasile Gherman

Lăsaţi un răspuns