Maramures Media

Competiţia electorală a generat, în ultima perioadă, un adevărat efect de turmă. Nici nu s-a dat startul campaniei electorale, însă efectul a si apărut. Într-o postare pe pagina de socializare, Cristian Anghel, vicepreşedinte PER România şi prim-vicepreşedinte PER Maramureş,  scrie despre comedia burlescă la care s-a ajuns.

„Politica în sine – dincolo de mesaj și conținut, dincolo de rolul său de a orienta și ordona evoluția socială, de a asigura cadrul elaborării programelor și strategiilor publice -, are și rolul de a se prezenta și susține pe sine prin argumente și manifestări specifice. Felul în care se prezintă nu e o chestiune nici tehnică, nici abstractă. Politica în fond e făcută cu oameni, fără prezența și contribuția acestora, existența ei nefiind posibilă. Dincolo de toate acestea, politica e rit și ritual și o mare parte din oamenii care populează scena politică știu acest lucru. Faptul că-l cunosc, că au câteva idei despre ce presupune, nu înseamnă că l-au și înțeles. Știu că dacă e campanie electorală, musai trebuie să punctezi la capitolul plantat pomi, pozat cu copii și pensionari, dansat la baluri și sindrofii. Dacă unul se plimbă cu bicicleta, se plimbă și contracandidatul și se pozează ba pe stradă, ba pe trotuar și, musai se postează în mediul on-line o galerie de fotografii din toate pozițiile și unghiurile. Dacă primul plantează un pom, al doilea plantează doi, iar următorul trei, și tot așa… Asta, doar pentru a puncta mai sugestiv la public decât contracandidații. Urmează, respectând algoritmul non-originalității, ca dacă vreunul mai curajos dintre candidați se va încumeta să facă o demonstrație de înot în Săsar spre exemplu, (că tot nu avem ștranduri în Baia Mare) sau vreo escaladare a Turnului Ștefan, să vedem reacții în consecință ale celorlalți. Și să-i vedem chinuindu-se cu veste și frânghii să înnoate și să urce, doar pentru a nu părea mai puțin compentenți decât contracandidatul curajos. Vedeam zilel trecute pe facebook o glumă amară de tipul: politicienii plantează pomi în campanie, după care patru ani se taie pădurile. Dincolo de umorul involuntar și totodată amar al unor asemenea rituri și ritualuri politice, dincolo de ridicolul unor situații, dincolo de punctarea schematică la toate capitolele prezentării în spațiul public… ce mai urmează? Iată o întrebare care se naște în mod legitim, o interogație pe care ar trebui să și-o adreseze fiecare om politic – fie el participant sau neparticipant la campania electorală. Riturile și ritualurile politice sunt, în mod evident, necesare în campanie, pentru că însăși campania electorală este o succesiune de ritualuri: de la mersul cu bicicleta și plimbarea prin piețe și parcuri, până la punerea în scenă a adunărilor publice și a emisiunilor televizate – toate se circumscriu ritului politic. Dar, ca și în cinematografie sau în teatru, dacă actorul nu e potrivit cu rolul, dacă regizorul e neinspirat și pune un actor de comedie în dramă, sau viceversa, există riscul ca totul să devină o nedorită comedie burlescă”, arată Cristian Anghel în postarea sa.