Unul dintre cei mai apreciați artiști din Maramureș este Anghel Pop din Fărcașa. Este un personaj intersant care se bucură de o mare popularitate în rândul tineretului, dar mai cu seamă a celor adulți. Mulțumirea sa sufletească nu este atunci când apare la televizor, prin ziare sau la expoziții, ci atunci când îl opresc oamenii pe stradă, în mijloacele de transport sau la piață și, îl felicită pentru ceea ce este: un om simplu de la țară, fără prea multe școli, dar cu o experiență de viață vastă și cu mult har primit de la Dumnezeu.
L-am întâlnit în urmă cu 20 de ani, la Fărcașa, fiind surprins că i-am trecut pragul casei. Cioplea de zor o bucată de lemn pe care a aflat-o pe malul apei și se străduia să-i dea o înfățișare. Anii au trecut, Anghel Pop a excelat în multe domenii, însă zilele trecute ne-a făcut o mare bucurie familiei și prietenilor cu ocazia zilei de naștere a soacrei mele care a împlinit 70 de ani. Îmbrăcat elegant, imaginea dusă până la perfecțiune și cu un trandafir alb în mână, și-a făcut intrarea într-un local din Baia Sprie unde petreceam. Emoțiile ne-au cuprins pe toți atunci când a început să cânte melodiile sale de suflet care i-a impresionat pe toți până la lacrimi. A fost o mare bucurie să-l revăd pe Anghel Pop după mulți ani, timpul parcă a stat în loc pentru el. Este la fel de energic și intersant. Este idolul soacrei care a meritat această surpriză la ceas aniversar.
Scriitor, compozitor şi sculptor
Cum era firesc, l-am întrebat despre activitatea sa, ca să aflu cum a profitat sau nu de talentul său. O parte a fost moștenire de la mama sa, mai puțin de la tatăl său, dar mai mult este harul lui Dumnezeu. Anghel Pop nu a făcut umbră pământului în toți acești ani. Tinereția i-a fost marcată de tragedia pricinuită când i-a ars casa părintească. Atunci i s-au dus o mare parte din amintirile copilăriei. Acest lucru a făcut ca toată existența sa creativă să fie una cu caracter trist. Pricesnele, colindele, cântecele, sculpturile și toate celelalte exprimă un sentiment de nostalgie. Scriitor, compozitor şi sculptor, Anghel Pop a fost premiat de-a lungul timpului, la numeroase concursuri şi festivaluri, fiind cunoscut atât pe plan local, cât şi naţional. A început să scrie de la o vârstă fragedă, de când era elev, iar primele rezultate nu au întârziat să apară. A fost premiat la: Festivalul Naţional de creaţie literară „Vasile Lucaciu” (Cicârlău), Concursul Naţional de poezie „Zilele Vasile Voiculescu” (Buzău), Concursul Naţional de creaţie literară-poveşti (Iaşi), Festivalul teatrului scurt „G.M. Zamfirescu”, creaţie şi interpretare de amatori (Satu Mare). etc. „De multe ori îmi era aproape inexplicabil şi mie cum am ajuns să scriu a cincea carte, cu atât de puţine studii, cum am ajuns să compun muzică, fără să fi urmat o şcoală de muzică. În urmă cu 25 de ani am descoperit că am talent la scluptură. Nu știam că am și această îndeletnicire. Atunci am descoperit că am mână de lucru. Prima lucrare a fost o lalea sculptată în lemn de răchită. Aici poate fi vorba de har care nu se învaţă ci se primeşte de la Dumnezeu, în rest, este doar şcoala vieţii”, spune Anghel Pop.
A cincea carte în lucru
În clasa a V-a, după cum spunea dascălul său, făcea nişte compuneri foarte frumoase. De asemenea, a iubit foarte mult poezia, reuşind chiar să lanseze prima carte de versuri, „Cu sufletul desculţ”. Apoi, s-a întors la prima sa dragoste, la proză, şi a început să scrie romane: „Cine mi-a ucis copilăria?”, „Neliniști în țărmuri de suflet”, „Desculţ printre îngeri”. „Acum lucrez la cea de-a cincea carte, sunt la capitolul cinci. Dacă la primele cărți aveam la început titlul după care înseram litere după litere, acum scriu, dar încă nu am titlu. Vreau până la finele anului să o termin. În paralel sculptez o troiță (de 2,6 m din lemn masiv de stejar), iar când o să fie sfințită îmi lansez și cartea. Am început să scriu muzică în urmă cu 34 de ani. Prima dată am scris muzică religioasă pentru că, fiind un bun creştin, m-am simţit foarte atras de muzica divină, de muzica sacra”, spune Anghel Pop. Până în prezent, a lansat două CD de pricesne („De pe Golgota mea Te strig” și Mi-e inima o salcie ce plânge„) şi două CD-uri de colinde („Pe cărare printre stele” și „Când răsar zorii lumina”).
„Sculptura mea este o metaforă în lemn”
De la muzica religioasă, a trecut la muzica de inspiraţie folclorică, iar până la ora actuală, foarte mulţi solişti de muzică populară au lansat pe piaţă CD-urile semnate Anghel Pop – muzică şi versuri. Are patru videoclipuri cu text, muzică și interpretare personală. „Sculptura mea este o metaforă în lemn. La metafora lemnului ajungi de la metafora poeziei, ele sunt legate între ele. Apoi, poezia mea este foarte muzicală, deci, muzica pe care o scriu se leagă de poezia mea. Aşadar, toate se leagă între ele. În viaţă, un singur lucru nu am făcut învăţând, şi anume, să urăsc. Şi nu doar din credinţa că ura nu este de la Dumnezeu, ea fiind numai pământeană. Se întamplă însă ceva luminat în mine, ca un miracol divin, şi care mă îndreaptă întotdeauna cu faţa către dragoste. Sufletul meu este, aşadar, o mare de iubire. M-aş bucura foarte mult dacă, numindu-ne creştini, nu am uita că, fără dragoste nu suntem oameni”, mărturisește Anghel Pop. După ce aproape 20 de ani a fost un colaborator fidel al unor ziare maramureșene, unde scria diverse articole, s-a lăsat findcă nu mai are timp la dispoziție. Abia că mai poate duce activitatea cu Corul „Anghel Pop”, grup vocal bărbătesc pe care-l dirijează. „Eu îi învăț, eu dirijez, eu scriu versurile și tot eu compun muzica. Interpretăm pricesne, colinde și muzică de inspirație folclorică”, încheie Anghel Pop. De numele său se leagă corurile de copii „Zoriori” și vocal mixt (Angels).
Nu în ultimul rând, Anghel Pop este un foarte bun bucătar. Gulaș și sarmale la ceaun, nu face nimeni mai gustoase ca el. Este un om singur care trăiește din lucrările sale. Moștenirea rămâne pe mâini bune. Fiica sa Mihaela Cristina Pop, absolventă a Facultății de Arte și Design din Timișoara, îi va călca cu siguranță pe urme.
Vasile Gherman