Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) i-a dat câştig de cauză fostului ministru maramureşean Ioan Avram Mureşan. Acesta a formulat o plângere la CEDO pe motiv că în perioada în care a fost încarcerat nu s-a ţinut seama de problemele de sănătate pe care le avea, nu i s-au respectat condiţiile de tratament şi regim alimentar, iar transportul la instanţe s-a făcut în condiţii improprii. Prin hotărârea CEDO, Mureşan a obţinut daune morale în valoare de 3.000 de euro pe care statul trebuie să-i plătească în termen de trei luni.
În dosarul depus la CEDO se arată că în 10 ianuarie 2002 de o anchetă a fost deschisă împotriva reclamantului pentru delapidare, fals și abuz de poziția sa oficială în calitate de ministru al Agriculturii. Urmărirea penală s-a încheiat la 19 decembrie 2003, cu punerea sub acuzare a reclamantului, împreună cu alte trei acuzaţi. La data de 27 aprilie 2011, Ioan Avram Mureşan a fost condamnat de către Înalta Curte de Casație și Justiție la șapte ani închisoare.
Mureşan a fost încarcerat la Penitenciarul Gherla pe 31 mai 2012. La 2 aprilie 2013 a fost transferat la Penitenciarul Baia Mare. Cu toate că era bolnav (diagnosticat cu diabet zaharat de tip II, care a fost tratata cu insulina, hipertensiune arterială, boală cardiacă ischemică, litiază biliară și discopatie lombară), la sosirea în Penitenciarul Gherla, i sa permis să ia cu el în celula sa, printre alte elemente, o glucometru cu patruzeci și unu de benzi de testare și ace precum și mai multe medicamente.
În timpul șederii sale de zece luni de la Penitenciarul Gherla reclamantul a fost dus la cabinetul medical de optsprezece ori. El a fost dat un regim alimentar special pentru diabetici și a fost lăsat să lucreze. El a fost dus la specialiști diabet zaharat în afara sistemului penitenciar în mai multe rânduri în cazul în care el a fost prescris un regim alimentar special, medicamente si auto-monitorizarea constantă a nivelului său glicemiei. În conformitate cu graficul medical al reclamantului din Penitenciarul Gherla nivelurile sale au fost măsurate două glicemie, de trei sau de patru ori pe zi, la infirmeria închisorii. Examinărilor medico-legale efectuate în septembrie și decembrie 2012 a concluzionat că bolile reclamantei ar putea fi tratate în cadrul sistemului penitenciar.
A fost transferat în Penitenciarul Baia Mare şi a fost examinat la infirmeria închisorii şi la cabinetul de diabet și nutriție de la Spitalul Judetean Baia Mare. Nu a depus nicio sesizare la Administraţia Naţională a Penitenciarelor, dar s-a adresat la CEDO, plângerea făcând referire la condiţiile de tratament şi transport din perioada detenţiei. Reclamantul a pretins că a fost transportat în condiții care nu i-au permis să-l să ia insulină lui. În plus, produsele alimentare furnizate în timpul transportului nu au fost adaptate la diabetul. Vehiculele în care el a fost transportat lipsit de aer condiționat și a altor deținuți au fumat în timpul călătoriilor.
Din observațiile Guvernului reiese că reclamantul a fost transferat de șaisprezece ori între centrele de detenție, la spital sau la instanțele de judecată, în vehicule speciale (Iveco, Mercedes sau Raba furgonete), care au fost bine întreținute și îndeplinesc cerințele de confort legale. Acestea au fost dotate cu ferestre, lumini, încălzire și trape. Unii dintre ei au avut aer conditionat. Numărul deținuților transportați niciodată nu a depășit numărul de locuri disponibile. Arestații au fost asigurate cu hrană și apă în timpul transferului, și s-au lăsat baie pauze. Fumatul a fost strict interzis în vehicule.
În hotărârea CEDO se arată că din dosar nu rezultă că, în timpul examinărilor sale frecvente de către medici din afara sau în interiorul închisorii, reclamantul sa plâns vreodată de orice efecte pe care pretinsele condiții de transport inadecvate ar fi putut avea asupra sănătății sale. „În aceste circumstanțe, Curtea nu este convinsă că tratamentul pe care reclamantul a fost supus era de o asemenea intensitate încât să inducă suferințe fizice sau oboseală mentală, sau a fost o încercare de a-l umili, astfel încât să se declanșeze o încălcare a articolului 3 al Convenției. Rezultă că această plângere este vădit nefondată și trebuie respinsă”, arată CEDO.
Reclamantul a pretins 100.000 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu moral pentru încălcarea drepturilor sale, dar Guvernul a contestat pretenția ca fiind excesivă. Cu toate acestea, CEDO a considerat că „reclamantul trebuie să fi suferit un prejudiciu moral din cauza duratei excesive a procedurilor penale împotriva lui”. Astfel, CEDO a decis să-i acorde lui Mureşan daune în valoare de 3.000 euro.