Ziar online de Maramures. Stiri din judet si informatii de interes national
joi, 24 mai 2018

Craciun in Maramures- transmis de TVR

colindatori

colindatori

Televiziunea Româna (TVR) face un popas pe meleagurile maramuresene pentru a filma si transmite în direct, în 17 decembrie, Craciun în Maramures. De la taiatul porcului, prepararea cârnatilor si coptul colacilor, pâna la obiceiul colindatului, a cântului si dansului si îndemânarea mesterilor populari. Totul va face parte din atmosfera specifica a sarbatorilor.

Marina Almasan – binecunoscuta realizatoare si prezentatoare de emisiuni a TVR, împreuna cu Luminita Dumitru – regizor artistic, au fost primite de Mircea Man, presedintele Consiliului Judetean Maramures si prefectul Sandu Pocol, pentru a discuta despre organizarea acestui eveniment de exceptie. Deoarece filmarile se vor face la Muzeul Satului, la discutii a participat si directorul Gheorghe Robescu. In actiune sunt implicati si mai multi primari din judet, fiecare fiind avand sarcini in pregatirile evenimentului.

 

Un aport deosebit în organizare îl are si Serviciul Public Judetean MM InfoTurismcoordonat de Ioana Tripon, aflat în subordinea Consiliului Judetean Maramures.

Principalii artisti vor fi sotii Cornelia si Lupu Rednicîmpreuna cu invitatii lorS-au amintit nume sonore precumFratii FloreaAncuta AnghelNastacuta IugaMonica Ghiurco,Dantausii din Grosi, dar lista este înca deschisa.

Reader Feedback

Un raspuns catre “Craciun in Maramures- transmis de TVR”

  1. vasile spune:

    ,,Cântecul popular înseamn? alinare pentru omul care trude?te ?i ostene?te.
    Cântecul popular este ?oapt? ?i murmur de izvor.
    Cântecul popular este leag?n ?i scut de ap?rare”.

    Fra?ii Florea – Ioan ?i Gheorghe
    oameni simpli, curajo?i, talenta?i ?i cu fric? de Dumnezeu

    S-au n?scut în Poienile Izei (Maramure?), Ioan în 14 iunie 1948 ?i Gheorghe la 12 mai 1952. Atra?i spre arta sunetelor, înva?? s? cânte din vioar? (Gheorghe) ?i din chitar? (Ion). Particip? la numeroase ac?iuni ale mi?c?rii artistice de amatori, laurea?i ai mai multor festivaluri na?ionale:
    – ,,Maria T?nase”, de la Craiova;
    – ,,Cântec nou în Mehedin?i”, de la Drobeta Turnu-Severin;
    – ,,Toamna buzoian?”, de la Buz?u.
    Angaja?i la Casa de Cultur? din Sighetul Marma?iei, fac totodat? parte din Ansamblul artistic ,,Mara” al acesteia, cu care au participat la mai multe spectacole ?i turnee în ?ar? ?i str?in?tate: Iugoslavia, R.F.Germania, Spania, Canada, S.U.A., Fran?a.
    Au fost înregistra?i în studiourile Radioteleviziunii – 1978, iar în studioul de înregistr?ri al Casei de discuri ,,Electrecord”, au participat la acompanierea mai multor soli?ti de muzic? popular? din partea locului: Nicolae Sab?u, Viorel Costin, Anu?a Tite, P?tru Bârlea. Au colaborat cu Cinematografia la turnarea unor filme artistice.
    Discuri: 45 – EPC 10.598 (acomp.);
    ST – EPE 01793 (acomp.) ;
    Asta ar fi, pe scurt, prezentarea fra?ilor Florea din cartea lui Alexandru Viman, realizat? în anul 1989. Pe lâng? acestea sunt înc? foarte multe lucruri de spus despre cei care au semnat o pagin? în istoria muzicii populare autentice a Maramure?ului – Fra?ii Florea.
    Prin demersul meu scriitoricesc, voi încerca, atâta cât voi putea, s? mai adaug alte informa?ii utile despre ei. Zic utile, dar mai degrab? a? zice frumoase ?i interesante. A? vrea s?-i cunoa?tem a?a cum sunt – ?i arti?ti dar ?i oameni de rând. Oameni care ne-au reprezentat în fa?a altor oameni ?i comunit??i. Prin ei, a mers vestea în lumea întreag?, c? undeva pe suprafa?a p?mântului, este un loc numit România ?i un jude? – numit Maramure?.
    Acest col? de rai a fermecat întotdeauna din toate punctele de vedere – peisaj mirific, p?duri seculare, ape limpezi ?i degrab? coborâtoare spre v?rsare, oameni harnici, primitori ?i ospitalieri – sunt doar câteva din cele câte ar trebui spuse despre noi, despre Maramure? ?i maramure?eni. S-au spus multe despre Maramure?, ?i prin vorbe dar ?i prin cântec.
    Dar s? nu uit?m, legenda întemeierii ??rii Moldovei, c?ci de aici, din Maramure? a pornit desc?lec?torul Drago?. Tot a?a au fost ?i fra?ii Florea, împreun? cu to?i ceilal?i interpre?i de muzic? popular?. Au trebuit s? fie exemple de comportare, exemple morale de via??. I-au ajutat pe al?ii s? descopere frumuse?ea Maramure?ului, cu tot ce înseamn? el – mun?i, ape, flor?, relief, peisaj, locuri, oameni, tradi?ii, folclor, port, religie, biserici, monumente, istorie, muzic? popular?, port popular, me?te?uguri.
    Printre toate, pot s? m? laud c? i-am cunoscut personal, am stat mult de vorb? împreun?. I-am v?zut ?i ne-am întîlnit, ba chiar le-am ?i f?cut o ,,foarte scurt? prezentare” – de?i, crede?i-m?, sunt oameni care nu mai au nevoie de nicio prezentare – pe scena de spectacol. Apoi, a?a cum am mai spus, ne-am întâlnit mult în sezonul nun?ilor.
    Mereu neschimba?i. Simpli, talenta?i, aprecia?i de lume, mode?ti – pân? a se confunda cu noi, cu to?i ceilal?i, cu lumea din care vin! Nu a? fi putut crede c? pot fi atâta de mode?ti în comportament, pentru c?, în general, lauda sau aprecierile publicului te mai schimb?. Pe unii chiar mult! Mul?i sunt într-atâta de m?re?i dup? primul urcat pe scen?, de parc? acolo, sau aici, pe scen?, s-au ?i n?scut. Pe ??tia nu pot s?-i suf?r – iertare pentru sinceritate. Asemenea oameni, e adev?rat, nici nu urc? prea des pe scen? pentru a o cinsti. Iar când urc? nu sunt r?spl?ti?i cu sinceritatea aplauzelor, ba din contr? – huiduielile, ?i, hai totu?i s? recunoa?tem, câteva r?zle?e aplauze, ici ?i colo. Las astfel de oameni s? se simt? bine în lumea lor, eu revin s? scriu via?a, emo?iile, tr?irile fra?ilor Florea.
    Desigur c? nu v? spun lucruri ce nu le ?ti?i! Le ave?i în suflet. Dar, oare, câ?i dintre noi ?tiu c? muzica din filmul ,,Pintea Viteazul”, a fost asigurat? de cetera ?i zongura fra?ilor Florea? Uneori ?i vocea. Le-au fost al?turi, nume grele ale muzicii populare autentice moro?ene?ti, precum – Anu?a Tite, regretatul Viorel Costin ?i Gheorghe Covaci Cioat? – ?i el plecat spre stele. ?i crede?i c? s-au mul?umit doar cu un film? Nu! Acestuia, i-au mai urmat altele. Ba au cochetat ?i cu teatrul, o s? vede?i!
    Ar mai fi multe de ad?ugat aici. De aceea, cât îmi va sta în putin?? voi scrie despre ace?tia, obiectiv, tocmai pentru a afla am?nunte din via?a lor artistic?, pentru c? merit? toat? aten?ia noastr?. Îmi pare r?u c? despre astfel de oameni se scriu foarte pu?ine lucruri, ba chiar deloc. Unii se limiteaz? doar la o simpl? informare. Simplu …. ceva de genul ,,Acolo …. ?i acolo, a avut loc un eveniment … la care au participat, printre al?i interpre?i ?i …., fra?ii Florea”. ?i-atât! I-a? condamna pe cei care se limiteaz? doar la astfel de ?tiri scurte. Da, admit, varianta scurt?, doar ca o ?tire de ultim moment, dar obligatoriu trebuie s? se revin? cu am?nunte de la evenimentul punctat. A?a ceva nu prea se întâmpl?, haide?i s? recunoa?tem.
    Au absolvit ?coala general? din comuna natal?, Poienile Izei. Gheorghe, de?i era cel mai mic, repede a prins tainele viorii (ceterii), în timp ce era acompaniat de Ion la zongur?, dar ?i voce. De unde ?tiu ei cânta? De la cine au înv??at ei cântecul dar ?i cântatul? De la rapsozii populari din sat. Micu?i cum erau, st?teau în zilele de s?rb?toare, atunci când era joc în sat, nemi?ca?i, în fa?a b?trânilor. A?a s-a f?cut c? n-a trecut mult? vreme ?i cei mici le-au ,,furat” meseria sau ,,me?te?ugul”, celor b?trâni. ?i bine au f?cut!
    Tot aici în sat, în Poienile Izei, au urcat pentru prima dat? pe-o scen?. E adev?rat atunci scena nu însemna mare lucru, dar ?i ei erau mult prea tineri, pentru a în?elege asta. Ulterior au în?eles adev?ratul sens al cuvântului scen? ?i l-au sfin?it.
    A?a au ap?rut ?i primele solicit?ri ori ,,angajamente”, de-a cânta la jocurile feciorilor. Cu arvun? serioas?! Dac? la joc nu s-au f?cut de ru?ine, au fost solicita?i s? cânte ?i la nun?i, nu peste mult? vreme. Cei din sat au avut mereu încredere în cei doi. ?i acuma au, dar acum se ami adaug?, bucuria ?i mândria, de-ai vedea pe scenele festivalurilor, ori la vreo televiziune.
    Începutul a fost ,,în for??”, directul contact cu publicul din satul natal, nu le-a creat mari emo?ii, ba dimpotriv?, v?zându-se admira?i ?i sus?inu?i de cei dragi, au continuat drumul cântecului popular. Iat?-i azi, ajun?i la câ?iva zeci de ani de scen? ?i de cântec. Dup? ce au cunoscut deja, consacrarea pe plan local, n-a durat mult ?i începeau a li se vedea rodul muncii ?i în plan na?ional. A?a s-a f?cut c? prima lor colaborare în plan na?ional a fost cu Ansamblul M?gura Codle, colaborare care a durat mai bine de doi ani. Pentru acea vreme o asemenea colaborare însemna extraordinar de mult. Un mare prilej de bucurie ?i satisfac?ie s? te ?tii apreciat ?i aplaudat. Concomitent cu colaborarea cu M?gura Codlei, au participat fie cu ei, fie singuri, sub numele ,,fra?ii Florea” la spectacole ?i festivaluri de folclor în întrega ?ar?. Amintesc în treac?t doar: Tulcea, Hora de la Prislop – aici la noi acas?, ori ?i mai aproape – Tânjaua de pe Mara. Dar ?i celelalte amintite de c?tre Alexandru Viman. Nu le mai repet!
    Având deja public ce îi iubea ?i-i aprecia, n-a fost decât un pas pân? s? fie remarca?i ?i-apoi chema?i de c?tre studiourile de radio ori televiziune pentru înregistr?ri. A?a se face c? prima invita?ie pentru înregistrare radio o primesc de la Radio Cluj, apoi a urmat Radiodifuziunea Român? ?i TVR. Deja sunt cunoscu?i ?i ei ca ?i interpre?i, dar le este cunoscut ?i repertoriul de cântece, care era din ce în ce mai bogat ?i mai solicitat, de c?tre ascult?tori. Înc? un pas spre performan?? ?i profesionalism des?vâr?it, ?i fra?ii Florea devin liberi profesioni?ti, sub numele deja cunoscut ?i consacrat – fra?ii Florea. Multe din cântecele culese ?i-apoi înregistrate în palmares, ulterior difuz?rii pe unde radio sau televiziune, devin repede ?lag?re, fiind ?i în acest moment, o surs? de inspira?ie pentru viitorii cânt?re?i ai Maramure?ului.
    Trebuie s? amintesc, în treac?t, doar câteva:
    – Dragu-mi-i vara la lucru;
    – S? m? v?d codrule-n tine;
    – Ceteruc? de verdea??;
    – Avut-am o c?r?ru??;
    – Dragu-mi-i unde-am venit;
    – Codrule r?c?t?nat;
    – Cine-?i las? satul lui;
    – Trifoie? cu frunza rar?;
    – Sup?rat?-i ?i-a mea mândr?;
    – Jocuri feciore?ti;
    – Învârtite;
    – Jocuri de b?ut;
    Cântecele fac parte din repertoriul autentic al fra?ilor Florea. Pentru ei cântatul nu era o problem? – aveau un repertoriu bogat, aveau multe piese ce se cereau la nun?i ori la jocurile de la ?ur?. Ori de câte ori au urcat pe scen? pentru a cânta, aten?ia le-a fost îndreptat? asupra publicului prezent.
    Erau con?tien?i c? nu se fac de ru?ine, ba dimpotriv?, publicul era cel care le d?dea for?? ?i încredere, dar ?i putere de-a r?zbi cu nemerniciile vie?ii, c?ci au avut parte ?i de din astea. Au avut ,,cârcota?i”, care v?zându-i în plin? glorie muzical?, au încercat s? le pun? piedici. Le-au scos vorbe de ocar? – ?i, azi, când scriu despre astea, crede?i-m?, nici nu m? mir? c? se întâmpl? din astea. Dar, cu gândul la Dumnezeu, care este singurul Judec?tor cu dreptate, au nesocotit r?ut??ile ?i piedicile din drumul lor, ?i-au mers mai departe. N-au r?spuns cu r?utate, r?ut??ilor. Mereu cu privirea c?tre cer, cerând binecuvântarea Lui, ?i-au urmat calea cântecului popular, l?sându-i de-o parte pe cei r?i, nedorind ,,a da ap? la moar?”, cum se zice în sat.
    Erau aprecia?i pentru autenticitatea lor, pentru talentul lor, pentru vocea lor inconfundabil?. Pentru toate astea, r?splata muncii lor, de cele mai multe ori, erau aplauzele sincere, cinstite ale celor care îi iubeau – publicul.
    Ulterior, fac noi contracte de colaborare cu alte ansambluri din ?ar?, pentru a permanen?iza rela?ia cu ascult?torii sau cu publicul. Amintesc, colaborarea fra?ilor Florea cu:
    – Orchestra ?ara Oa?ului, din Negre?ti Oa?;
    – Ansamblul Cindrelul, din Sibiu;
    – Ansamblul Ha?egana, din Hunedoara;
    – Ansamblul Mese?ul, din Zal?u;
    – Ansamblul Flori de Maramure? din Baia Mare;
    dar ?i cu alte Case de cultur? din alte zone din ?ar?.
    În treac?t amintesc colabor?rile acestora ?i cu câteva din Casele de cultur?:
    – Casa de cultur? N?s?ud, din Bistri?a N?s?ud;
    – Casa de cultur? din Târgul L?pu?, Maramure?;
    – Casa de cultur? din Vi?eul de Sus, Maramure?;
    ?i multe altele.
    Deja erau afirma?i, aveau înregistr?ri multe la radio, televiziune sau Electrecord, de?i nu oricine sau oricum ajungea s? calce pe aceste trepte. Era perioada cea mai frumoas? din via?a dumnealor – tineri, frumo?i, talenta?i ?i iubi?i de public. A?a ar începe, în linii mari, povestea vie?ii lor, f?r? a putea fi acuza?i de subietivitate, dar crede?i-m?, sunt înc? multe lucruri frumoase de spus despre ei. Desigur, în m?sura în care ve?i dori s? le afla?i, nu ave?i de ales decât un singur lucru – s? r?mâne?i în continuare cu cartea în mân? ?i s-o citi?i mai departe, c?ci povestea continu?.
    Anii au t?cut ?i au trecut iar ei ?i-au urmat cursul vie?ii cu cele bune ?i cu cele rele. S-au bucurat v?zând bucuria de pe fa?a celor prezen?i la spectacole. S-au bucurat când au primit aplauzele publicului, dar acest fapt n-a f?cut altceva decât s?-i oblige ?i mai mult: s? fie serio?i, s? r?mân? verticali, s? r?mân? drep?i în autenticitate, s? fie verticali.
    Între anii 1970 – 1993, Gheorghe Florea este cel care va conduce Ansamblul folcloric ,,Mara”, (înfiin?at în anul 1968) despre care am mai f?cut rostire. Iat?-l numit pentru a conduce institu?ia ce reprezenta Maramure?ul ?i în ?ar? dar ?i în str?in?tate, în lume adic?. ?i mai adaug. Dac? Gheorghe Floarea nu avea harul cântatului crede?i, oare, c? ar fi fost împuternicit s? conduc? destinul unei a?a prestigioase institu?ii? ?i în ce perioad?, hai s? st?m s? judec?m?! Toat? lumea ?tie de ,,Epoca de aur”, vremea când comuni?tii erau la conducere. Directorul oric?rei institu?ii, în acele vremuri, oricare ar fi fost ea – institu?ia sau directorul – trebuia s? se adapteze dup? regulile impuse de regimul acelor timpuri.
    Nu prea am f?cut eu referin?? în scrierile mele despre regimul comunist, dar iat?-m? acuma scriind ?i despre acesta. De ce? ?tiu din pove?tile celor care au tr?it în acele vremuri c? Partidul Comunist d?dea ,,sarcini precise” în toate domeniile de activitate. ?i mai ?tiu c? pân? ?i foclorul a primit sarcini s? fie adaptat. Greu a fost s? faci fa?? regimului, s? nu poluezi ori alterezi frumuse?ea ?i valoarea folclorului.
    Greu i-a fost ?i lui Gheorghe Florea de-a se prezenta în spectacole, pentru c? ?sta era domeniul de activitate al Ansamblului, în form? autentic? ?i nepoluat?. Cum s? faci fa??, unor asemenea porc?rii? Cum s? poluezi sau s? denaturezi frumuse?ea satului ?i a folclorului?
    Dar, uite c? a reu?it pre? de câ?iva zeci de ani s? fie în fruntea jude?ului prin reprezent?rile ori spectacolele organizate de Ansamblul folcloric ,,Mara”. Nu pot decât s?-mi exprim bucuria domnule Gheorghe Florea pentru c? a?i reu?it. A?i reu?it s? ?ine?i sus steagul autenticit??ii, al frumosului, al bunului sim?. Nu v-a?i l?sat prad? ispitelor ?i prostiilor impuse ori trasate de ni?te necunosc?tori. De ni?te oameni care nu-?i cuno?teau nici trecutul, nu aveau respect pentru nimeni, nici m?car pentru istorie, ce s? zici de folclor? Asemenea oameni nu aveau no?iunea ?i nici defini?ia valorii autentice. Ce s? po?i discuta cu astfel de nulit??i? Dar s? mai dea ?i sarcini!
    ?i totu?i, pentru c? a primit ca dar de la Dumnezeu acest har al cântatului, doar El l-a ap?rat ?i ocrotit. Nu a încetat nicio clip? s?-i cear? ajutorul, ori de câte ori a avut nevoie. Dar nici rug?ciunea din fiecare sear? nu a fost uitat?, fereasc? Sfântul! Oameni credincio?i sunt românii ?i cred în rug?ciunea lor. ?i-au cinstit ?i ap?rat credin?a, a?a cum ?i-au cinstit ?i ap?rat ?ara. Astfel de Om este ?i Gheoghe Florea dar ?i Ioan Florea – fratele mai mare.
    Spectacolele au fost multe ?i frumoase. Pe cât de frumoase, pe atât de grele erau acestea, pentru c? r?spundeai uneori cu func?ia. Dar ?i turneele au fost multe, pentru c? deja Ansamblul folcloric ,,Mara”, deja avea etichet?, avea un nume, avea o emblem?. Era cunoscut ?i recunoscut iar aceast? recunoa?tere trebuia s? dep??easc? grani?ele ??rii.
    A?a s-a ?i întâmplat, de-altfel! Abia numit în func?ia de responsabil al ansamblului, dup? câteva spectacole aici în ?ar?, încep preg?tirile pentru un turneu în Zagreb – Iugoslavia. Se întâmpla în anul 1970.
    Un adev?rat ,,regal folcloric” au prezentat, acolo, la Zagreb – Iugoslavia, membrii ?i colaboratorii ansamblului. Au avut parte de succes, bis-uri ?i ropote de aplauze, singurele în m?sur? a confirma valoarea acestora. Horile noastre moro?ene?ti au r?sunat pe scena de spectacol, ?i atunci, a?a ca ?i ast?zi. Frumoase de-?i d?deau lacrimile de bucurie, r?sunau când lin, când ap?sat, alert – a?a ca apa Marei, depinde cum era jocul ?i ritmul. Jocul ?i coregrafia au fost, de-asemenea peste a?tept?ri.
    S-au întors, de-aici, din Zagreb, victorio?i. Mândri în ei ?i mândri de ceea ce înseamn? folclorul ?i Maramure?ul. Mândri c? au reprezentat Maramure?ul, dar ?i România, evident, pe scen?, cu fal?. Discu?iile nu prea î?i au rostul atunci când vorbe?ti de realiz?ri sau palmares. Cert este un fapt – turneele ?i ie?irile din ?ar? nu prezentau o problem? a acelor timpuri, pentru membri ansamblului. Doi ani mai târziu, tot cu cinste, acela?i ansamblu, condus de Gheorghe Florea, reprezint? România, de aceast? dat?, în Elve?ia, la Serb?rile Genevei. Se întâmpla în anul 1972.
    Pe lâng? aplauzele ce le-au luat to?i membri ansamblului, acolo pe scen?, în Elve?ia, de un ,,bis”, cu totul deosebit, a avut parte Gheorghe Florea, în calitate de director-coordonator al acestuia. Dar ?i fra?ii Florea – nume deja consacrat pentru Maramure?ul istoric, pentru cântecul popular autentic. Lumea începea s?-i cunoasc?, s?-i recunoasc?, s?-i aprecieze, s?-i stimeze ?i s?-i respecte. Deja aveau un nume de scen? – fra?ii Ion ?i Gheorghe Florea, dar ?i piese consacrate ?i fredonate destul de des.
    Dac? a fost noroc sau destin, pân? ?i ei se mai întreab?. Dar, f?r? a gre?i, putem spune c? fra?ii Ion ?i Gheorghe Florea au avut noroc h?r?zit înc? din prima clipa de dup? na?tere. Ei, Fra?ii Florea, nu au f?cut altceva decât s? duc? în întreaga lume cântecul ?i portul nostru str?mo?enesc. Nu degeaba ?i nu de pu?ine ori au fost numi?i, metaforic, ?i pe drept cuvânt, ambasadori – ambasadorii cântecului popular.
    ?i, cum s? nu fii de cinste când în acele vremuri, al?turi de Fra?ii Florea – urcau ?i coborau, pe scen? ?i de pe scena de spectacole, nume grele, precum: Ion ?i ?tefan Petreu?, Viorel Costin sau Titiana Mihali – azi, cei doi din urm?, pleca?i pe drumul f?r? de întors, pentru a le cânta celor din cer – sau so?ii Anu?a ?i Nicolae Tudorovici, ori Gheorghe Covaci Cioat?. De numele multora dintre ei se leag? începutul Ansamblului folcloric ,,Mara”, devenind, vrem nu vrem, to?i, o ,,mare familie”, o familie a cântecului popular. Tot de-aici a plecat ?i Gheorghe Turda, azi, un nume greu, de referin?? pe care chiar nu vreau a-l uita!
    To?i, indiferent spre care ne-am apleca a face rostire, atunci erau plini de tinere?e. Pentru ei munca nu era o corvoad?. Urcau mereu cu fruntea sus pe scen? ?i coborau în ropotele aplauzelor, a celor ce îi iubeau ?i-i îndr?geau. Talentul nu le era str?in, ba dimpotriv?, tot mai evident. Au fost cei mai buni ?i au r?mas cei mai buni pe vecie. Turneele, spectacolele erau pentru fiecare, prilej de-a se uni sau reuni a?a ca într-o familie. Ei erau o familie! Erau un trup ?i-o fiin??.
    ?i revin la turnee ?i spectacole. La începutul anului 1975, deja se anun?a un turneu, ce s-a ?i materializat. Ansamblul folcloric ,,Mara” a plecat în Fran?a, la Dijon. Pân? s? plece au muncit ?i-au transpirat mult. Au adus nout??i în ceea ce prive?te coregrafia spectacolului. Toat? truda le-a fost r?spl?tit? înmiit. C?ci, un an mai târziu, în 1976, iar sunt invita?i s? reprezinte România. Tot la Dijon, în Fran?a.
    De aici nu vin cu mâna goal?. Spre cinstea lor, sunt r?spl?ti?i cu premiile ,,Discul de Aur” ?i ,,Colierul de Argint” – premii ,,grele” dac? lu?m în calcul doar greutatea ob?inerii lor. Sincer nici ei nu se a?teptau a fi astfel r?spl?ti?i, dar dac? a?a s-a întâmplat, nu au putut decât s? fie mândri, de ei ?i de premiile ob?inute. Totodat? au fost con?tien?i c? îi a?teapt? ?i mai mult? munc?, pentu a dovedi c? aceste premii nu au fost ob?inute fiecum.
    Deja erau invita?i la film?ri prin ?ar? ?i au început pentru unii apari?iile la radio sau televiziune – pentru ca radioascult?torii sau telespectatorii s?-i ?i poat? auzi sau vedea.
    Au urmat câ?iva ani de lini?te, dar ?i de preg?tire continu?. V?zând cât sunt de iubi?i de public nu au dorit s?-i dezam?geasc?. Au r?spuns solicit?rilor de participare la spectacolele interne, aici în ?ar?, în paralel cu preg?tirea, pentru c? nu putea zice nu, oricât de greu le era. Efortul nu era mare niciodat?. Nici efortul ?i nici greutatea nu reprezenta pentru membri ansamblului mare trud?. P??eau oricând ?i oriunde îi chema publicul, mândri ?i m?re?i de ceea ce sunt.
    În anul 1978 se angajeaz? la Casa Municipal? de Cultur?, din Sighetul Marma?iei, pentru a avea ?i ei ,,o carte de munc?”, s? se poat? bucura, la b?trâne?e, dac? o vor ajunge, de o pensie. ?i iat? c? au ajuns ?i aceste clipe, de?i atunci când e?ti tân?r te gânde?ti prea pu?in la b?trâne?ile ce vin! Deja, aveau atestat categoria I, A – soli?ti vocali ?i instrumenti?ti.
    Tot sub conducerea lui Gheorghe Florea – au ap?rut alte turnee în str?in?tate. Fac o recenzie a lor: anul 1979 – prima ie?ire în America, la Festivalul de teatru Folcloric, în Hamilton, S.U.A, apoi în 1980 – turneul din Spania, în localitatea Palma de Mallorca.
    Anii urm?tori datorit? ambi?iei ?i recunoa?terii profesionale, adaug? pe lista ,,palmaresului personal”, turneele din Germania. În anul 1981 – la Hamburg ?i urm?torul an, 1982, la Heidelberg. Nu mai fac rostire de aplauze ?i bucuria întâlnirii cu publicul de acolo. Din Hamburg – Germania, 1981, nu se întorc cu mâna goal?. Aduc în ?ar? premiul ,,Europa”, oferit de Funda?ia Herder. Adaug doar atât – Cinste lor!
    Dar oare noi am ?tiut s?-i respect?m atâta de mult cât i-au respectat cei din str?in?tate? Sigur c? da! De?ii, unii mai cârcota?i, umblau ?i cu ,,cioara vopsit?”, cum se spune, prea des. V?zându-i cât sunt de frumo?i, de aprecia?i, de solicita?i pentru ceea ce înseamn? Ansamblul folcloric ,,Mara”, fi?i convin?i, c? au aruncat ?i cu noroi în ei. Din ur?? de ciud??! Nici azi nu pot s? în?eleg astfel de comportamente inumane. S? nu te ui?i cine e?ti, dar s? te pricepi în a arunca fel de fel de vorbe în al?ii, doar pentru c? se bucur? de stima ?i respectul celor din jur. S? stai s?-l condamni pe nedrept, pentru a dec?dea în ochii iubitorilor ?i-al admiratorilor.
    Bineîn?eles, nici Ioan ?i Gheorghe Florea nu au fost ocoli?i! De ce ar fi? Lumea r?ut?cioas? nu a avut loc de ei. N-au ,,înc?put” de al?ii care se credeau de?tep?i. Oare? Plini de bun?tate, pentru c? a?a au fost înv??a?i, nu au r?spuns r?ut??ilor cu ur? ?i r?utate, dar i-a durut, întrebându-se, mereu, de ce? Singurul lor sprijin, dar ?i for??, de-a trece peste astfel de nemernicii, a?i fost dumneavoastr? – publicul, cei care îi aplauda?i ?i-i chema?i în spectacole ori la nun?i, tocmai pentru a demitiza, prostiile unora sau altora.
    Dar de cât s? scriu despre pro?ti ?i nemerniciile de care sunt în stare, mai bine m? întorc, la turnee ?i spectacolele conduse de Gheorghe Florea – directorul Ansamblului. C?ci, multe mai sunt! ?i deplas?rile, ?i aplauzele, ?i premiile. Au fost mereu cu fruntea sus ?i nu au dat ,,ap? la moar?”. ?i-au v?zut de drumul lor, cu în?elepciune ?i pricepere!
    Dar s? nu uit?m un lucru … eu vorbesc aici de perioada în care înc? Gheorghe Florea mai era la conducerea Ansamblului, dar este de în?eles c? la toate acestea a participat, întru cinste ?i m?re?ie, ?i fratele mai mare, Ioan Florea. Ei, deja aveau numele de scen?: Fra?ii Florea.
    ?i, voi continua! Anul 1985 – este anul în care Fra?ii Florea, împreun? cu Ansamblul folcloric ,,Mara”, ajung în Ucraina, ?ar? vecin?, parte rupt? din România noastr?, în localitatea Ivano-Francovsk. Apoi, înainte de a?a-zisa Revolu?ie din 1989, sunt invita?i în Cehoslovacia. Deja numele lor este cunoscut interna?ional. Deja numele lor este unul de referin??.
    Dar, a?a cum este în via??, membrii colaboratori nu sunt de fiecare dat? cei permanen?i, ci sunt al?ii, pentru c? unii ,,se las?”, unora ,,nu le mai place”, al?ii se duc f?r? voia lor ,,în lumea f?r? de dor”, al?ii sunt schimba?i pentru c? a?a era mai bine! Cert este c? aproape fiecare dintre ei deja erau oameni cu ,,Atest” ob?inut, în condi?ii irepro?abile, c?ci nu se d?deau astea, a?a, cui-oricui. În func?ie de ,meserie”, primeau ?i atestatul despre care v? vorbeam, unii soli?ti vocali, al?ii instrumenti?ti.
    Imediat dup? amintita revolu?ie, în anul 1990, bucurându-se de ,,vestea eliber?rii de sub domina?ia comunist?”, onoreaz? invita?ia ??rii vecin?, Ucraina, în localitatea Cern?u?i. Deja se vorbea de o Românie f?r? frontier?, liber?. Dup? greutatea comunist?, iat? sose?te ?i binele mult a?teptat.
    Anul urm?tor, 1991, împreun? cu Ansamblul ,,Mara”, Fra?ii Florea, onoreaz?, cu acela?i respect iar Dijonul, Fran?a. De aici, de la Dijon, vin iar premian?i – acela?i premiu, ca în anul 1976 – ,,Colierul de Argint”. Apoi, iar America. Locuri ?i oameni care îi doreau s?-i aud? cântând. În 1992 – turneu în S.U.A., Utah, iar anul urm?tor, 1993, se duc s? ne reprezinte, în localitatea Ankara, Turcia.
    ?i iar Elve?ia. E drept un an mai târziu, în 1993. Aici, în localitatea Fribourg, din Elve?ia, sunt invita?ii de onoare ?i de suflet la festivalul ,,Recontre Folclorique International”.
    Cam acestea au fost turneele ?i spectacolele la care au participat ?i Ansamblul folcloric ,,Mara”, repet, sub directa conducere a lui Gheroghe Florea, dar ?i Fra?ii Ioan ?i Gheorghe Florea – fra?ii Florea, cum îi ?tia deja o lume de oameni.
    Dar s? nu uit?m spectacolele, festivalurile, concursurile ori turneele la care au participat doar ei, singuri, sub titlu de invita?i – cunoscu?i deja sub numele – fra?ii Florea. ?i-aici avem o ,,list? întreag?”.
    Unul din anii tinere?ii dumnealor, 1978 – un an de referin??, urca pe scena din Monteoru. Apoi anul 1982 – urmeaz? Ucraina, Cern?u?i. Aici vor mai ajunge în 1990. Dac? doi ani la rând (1981 – 1982) onoreaz? festivalurile din Germania, vine ?i rândul anului 1983, s? plece singuri în Germania – Freiburg. Pe scena din Polonia vor concerta anul urm?tor 1984 – în localitatea Katovice, iar în 1985 vor ajunge din nou în America, S.U.A., la ,,Festivalul vinului din Chicago”. Tot sub acela?i nume – Fra?ii Florea – reprezentan?i ai Maramure?ului, ca de obicei, vor concerta în anul 1999 – Lefkada – Grecia.
    Trei ani la rând – 2001, 2002, 2003 – sunt nelipsi?i din Italia, de pe scena festivalurilor din Pontinia ?i Castrovillari, apoi un an ,,f?r? Italia”. Nu rezist? mult f?r? de-a reveni înapoi în aceia?i Italie. De aceast? dat? la Festivalul de la Petina – 2005.
    Asta ar fi, o trecere în revist? a activit??ii cultural artistice pe plan interna?ional, adic? în turnee prin ,,??rile str?ine”, atât sub numele deja consacrat – Fra?ii Florea, cât ?i colaboratori ai Ansamblului folcloric ,,Mara”. ?i bineîn?eles între astea, scena din ?ar? nu le-a fost deloc str?in?.
    Au onorat scena întotdeauna cu drag ?i cu mare pl?cere. C?ci, sunt n?scu?i pentru a urca pe scen?, a cuceri publicul cu cetera ?i zogura, dar ?i cu vocea. Cântecul le-a fost simbol ?i nu ?i-au dorit alt fel de drum în via??. Mul?umesc la Dumnezeu c? a?a le-a fost via?a. Dac? a?a nu era, chiar ei recunosc singuri, nu cred, nici unul nici altul, c? vedeau atâtea ?i atâtea ??ri, atâta ?i atâta lume.
    Fra?ii Florea – au fost prieteni ?i colaboratori cu nume sonore ale foclorului. În anii tinere?ii lor, nu s-au sup?rat dac? au fost sf?tui?i de Gavril Ghiur – meastru coregraf de prestigiu. Tot exemple le-au fost ?i Ioan Ardelean Pruncu, Dragomir Ignat, Gheorghe Petrovai sau Gheorghe Pop – persoane care au pus bazele Ansamblului folcloric ,,Mara”. Tot prieteni au fost ?i cu Echim Vancea, Gheorghe Rednic-Ciombu sau Gheorghe Covaci Cioat? (vioar?) – n?scut la data de 20 martie 1926 în localitatea Vadul Izei, într-o familie de l?utari din tat? în fiu.
    La o discu?ie prieteneasc? nu uit? s?-i aminteasc? pe Gheorghe Turda – n?scut în 6 martie 1948, în S?pân?a, Viorel Costin – n?scut în Mara, în 1950 – sau Anu?a Iusco – n?scut? în 1952, în Ieudul Maramure?ului, sau pe Anu?a Tite – n?scut? în 7 septembrie 1952, în S?pân?a.
    Asta este genera?ia de aur a cântecului popular autentic din Maramure?. Când vorbesc despre Titiana Mihali-Grozea, cea n?scut? în 29 noiembrie 1950, în localitatea Bor?a, parc? li se umezesc ochii. P?cat c? mul?i au ,,plecat” pentru a se întâlni cu îngerii în ceruri. Dar au ,,plecat” lini?ti?i c? aici pe P?mânt ?i-au îndeplinit rostul pentru care au venit.
    Nu po?i judec? ?i nici opri roata vie?ii. Dac? a?a ar fi sincer cred, c? asemenea oameni nu ar muri niciodat?. Dup? unii au r?mas doar amintirile ?i cântecele care acum le înterpreteaz? al?ii f?r? a le cunoa?te adev?ra?ii soli?ti ce s-au consacrat cu ele. ?i lista ar fi enorm de lung?. Dar de amintit s-au amintit nume consacrate. Nu m? rabd s? nu mai amintesc numele lui Silvia T?m??an, Nicolae S?b?u, so?ii Tudorovici – Anu?a ?i Nicolae. Anu?a ?i Nicolae din Rozavlea, sunt ,,o idee” mai tineri decât Fra?ii Florea – dar zodia talentului le este martor? c? sunt valoro?i în ce prive?te cântecul popular. Desigur, c? au amintiri cu fiecare, din turneele, festivalurile sau spectacole unde au fost împreun?. ?i uite cum trec anii! Câ?i am fost ?i câ?i mai suntem – se întreab? ?i ei?
    ,,Am fi r?sturnat lumea!” – încearc? Ioan Florea, a glumi. ?i îi cred. Îl pomene?te ?i pe B?trânul Stâng?u – Gheorghe Covaci Stâng?u (B?trânul), cel care mai mult de o jum?tate de veac a adus veselie oamenilor locului cu cetera lui. Pe vremea acelor ani cântecele populare se transmiteau din genera?ie în genera?ie, din tat?-n fiu, din om în om. B?trânul Stâng?u – cuno?tea horea fiec?ruia, ?i i-o cânta cu fine?e, talent ?i sfin?enie.
    Fiecare în felul s?u a cultivat cu drag ?i din suflet cântecul popular, având grij? s? r?mân? îmbr?cat în haina lui autentic?. Altfel dac? s-ar fi întâmplat? erau de ru?inea satului. Nu ca azi, vai câte se cânt?! Alt moment de regret dar ?i de sinceritate pe care-l v?d în ochii lui Ioan.
    ,,Ce folos c? azi cânt? atâ?ia frumosul nostru Maramure?!”, mediteaz?, ?i pe dreptate, Gheorghe. ,,Dar nu-i totuna cum îl cânt?! Unii î?i bat joc de piese ?i ?sta-i mare p?cat. ?elul nostru, al tuturor, pe acest p?mânt, este de-a conserva, p?stra ?i transmite tradi?ia acestui popor. De-a o respecta ?i de-a veghea ca ea s? nu ajung? b?taia de joc a unora sau a altora, f?r? talent ?i suflet!”, continu?, în acela?i stil critic.
    Numele fra?ilor Florea, poate oricând sta la loc de cinste, în ceea ce prive?te valoarea autenticit??ii, al?turi de cel al fra?ilor Petreu? din Glod, Stâng?u din Bor?a sau Gheorghe Covaci Cioata din Vadu Izei. Dar nu sunt de înl?turat nici numele so?ilor Tudorovici din Rozavlea sau Pop din S?pân?a.
    De fapt, care este rostul lor, sau al nostru, al fiec?ruia dintre noi, pe acest strîmo?esc p?mânt? Indiferent c? povestim despre fra?ii Florea sau oricare alt interpret. To?i am venit pe P?mânt pentru a împlini un scop. Fiecare pas ne este ?tiut de cel care ne-a creat. Fiecare dintre noi, dup? ce ne na?tem ?i cre?tem avem obliga?ii ?i îndatoriri. Una dintre obliga?iile noastre morale, ale tuturor tr?itorilor în aceast? lume este valorificarea tezaurului de folclor. P?strarea ?i valorificarea nealterat? a tradi?iilor, dar ?i descoperirea ?i ?lefuirea talentului local, dac? ne st? în putin??.
    Fra?ii Florea ?i-au îndeplinit scopul. Ei au f?cut din fiecare, mult. Uneori sacrificiul a fost ,,peste putere” de mare, dar nimic nu i-a oprit din drumul lor. Numai ei ?tiu de câte ori au r?bdat de frig, de foame sau de sete. Numai ei ?tiu cât de greu le-a fost urcu?ul pe scara valorii. Dar nu s-au ab?tut de la drum, pentru c? ?i-au recunoscut ?elul vie?ii.
    Bucuria întâlnirii cu publicul ce-i iubea ?i-i pre?uia dobora orice sacrificiu ?i efort. Nu s-au l?sat b?tu?i niciodat? de necazuri ?i greut??i. Dar nici de r?ut??ile vie?ii, chiar dac? am mai vorbit despre ele. Mereu au ?inut fruntea sus, ca s? fie mândria celor care-i iubesc. ?i sunt, au fost ?i vor fi mul?i cei care ,,î?i ridic? p?l?ria” în fa?a fra?ilor Florea, v? asigur!
    Dac? nu aveau ,,microbul” cântecului în sânge nu erau ei. Erau simpli ??rani, sau intelectuali, dar tot î?i îndeplineau ?i a?a rostul ?i rolul aici pe p?mîntul mo?ilor ?i str?mo?ilor. Erau mândri de ei ?i a?a. Ce, a fi ??ran e o ru?ine? Fereasc? Sfântul! Nu.

Lăsaţi un răspuns