Maramures Media

Răstignirea din antichitate, o modalitate comună atunci de suspendare a drepturilor cetăţeneşti, pe termen nedeterminat, fascinează şi astăzi alegătorii. Totuşi biserica ar putea avea în vedere câteva cazuri, care ar putea duce la canonizarea unor posibili sfinţi, încă din timpul vieţii, datorită suferinţelor la care sunt obligaţi în perioada preelectorală modernă şi mai ales contemporană, de către inchiziţia de tip nou, denumită sintetic DNA.

Persoane cu un CV comparabil probabil cu cel a mântuitorului sunt obligate să părăsească la fel de prematur piaţa publică şi să se izoleze în pustiu, deşi ar avea încă multe de spus privind bogata experienţă de viaţă a tânărului orator de tip nou, care ştie să-şi trăiască mandatul, fără constrângeri de ordin moral şi financiar.

Candidatul Cătălin maramureşeanul este ales la întâmplare, căci la fel ar putea fi exemplificat cu un Mărean sau un Piedone, greu de aclimatizat în alt areal de supravieţuire, decât vecinătatea banului public fără decont.

Ca şi când nu ar fi suficientă o lovitură de graţie, care îl pune la pământ pe cel mai iubit fiu al poporului local, binomul orchestrează campanii cu rezultat previzibil, subiectul fiind în cel mai scurt timp scos complet reformat de pe uşa istoriei politicii.

Chiar dacă nu îi mai urcă pe cruce cu cuie în încheieturi, împiedicarea candidaturii la un nou mandat, pentru unii dintre predicatorii de astăzi de la primării şi sectoare ar putea provoca suferinţe psihice chiar superioare celor la care a fost supus Isus, având în vedere faptul că fiul Domnului a fost chinuit doar preţ de o zi şi jumătate, pe când candidaţii noştri pot pătimi pe o întreagă durată a precampaniei electorale, incertitudinea unui nou mandat punând stăpânire pe psihicul lor în întrg sejurul pascal din beciul domnesc.

Iar dacă discutăm de cazul emblematic de la Baia Mare, să-l şi arestezi pe săracul om şi să-l laşi să petreacă Paştele cu perspectiva împiedicării la intrarea într-o nouă competiţie electorală, când sondajele pe bune sunt peste cele ale mântuitorului naţional de la revoluţie, este o pedeapsă mai dură decât răstignirea sau decapitarea.

Faptul că victima şi-a permis câteva aroganţe recente, de factură premonitorie, care au culminat cu concertul Requiem de Mozart, oferit alegătorilor de acasă, în timp ce el a ales să petreacă în anticamera BECiului domnesc, şi culmea, cu artişti clujeni. Asta după ce le-a cerut expres clujenilor să evacueze culoarul de pe turnantă pentru petrecerea capitalei culturale europene, singurul său merit pseudocultural fiind Eurovisionul de sub Gutâi.

Iar ca să maximizăm comparaţia aiuristică cu mântuitorul biblic, asta ar mai lipsi, ca economistul de pe Luceafărului să fie reales şi investit din beciul domnesc, ca primar al capitalei culturale europene, că pot să-i facă procurorii câte flagranturi ori pofti, că de la primărie se pensionează, doar când o dori, dacă se va plictisi vreodată de comisionul firesc şi natural.

Mihai Bacalu, oradecluj.ro