Una dintre cele mai frumoase biserici de lemn din lume se află în partea de jos a oraşului Baia Sprie. Deşi este relativ o parohie tânără, lucrările realizate şi obiectivele înălţate fac din „Casa Domnului” un adevărat ansamblu arhitectural bisericesc, o adevărată poartă de intrare în Maramureşul voievodal.
Acest sfânt lăcaş de cult poartă hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena”, sărbătorit pe data de 21 mai.
Ziua de cinstire a Sfinţilor Împăraţi ocrotitori şi povăţuitori ai acestei biserici este un prilej de aleasă sărbătoare şi bucurie sfântă pentru preoţii slujitori, credincioşii evlavioşi şi întreaga comunitate parohială din această zonă băispriană. Este ziua de cinstire a sfinţilor, care sunt patronii spirituali şi povăţuitorii neconteniţi ai comunităţii bisericeşti din oraşul Baia Sprie. Pentru acest motiv, Consiliul Parohial în frunte cu preoţii slujitori conf. univ. dr. Adrian Gheorghe Paul şi dr. Marius Cătană fac apel la toţi credincioşii din oraşul Baia Sprie şi din împrejurimi să ia parte la bucuria lor sufletească, participând la Sfânta Liturghie în care să se împărtăşească cu toţii, în număr cât mai mare, de binecuvântarea lui Dumnezeu, care să se pogoare asupra tuturor prin mijlocirea Sfinţilor prăznuiţi, marii Împăraţi Constantin şi maica sa Elena. Tuturor celor prezenţi la slujba Sfintei Liturghii li se vor înmâna daruri de suflet izvorâte din dragostea agapică a preoţilor slujitori şi ai membrilor Consiliului Parohial.
Hramul este cea mai mare sărbătoare a unei biserici
Este cunoscut faptul că ideea de „hram” este de origine slavonă şi desemnează sfântul sau sărbătoarea sub patronajul cărora o biserică este sfinţită de către un ierarh. Aşa cum fiecare creştin primeşte la botez un nume de sfânt, la fel şi o biserică, atunci când e sfinţită de episcop, primeşte numele unui sfânt în cinstea căruia ea este zidită şi care-i devine patron spiritual şi ocrotitor. Icoana acestui sfânt apare în exterior la intrarea în biserică, iar în interior ea se găseşte pe iconostas, în stânga icoanei împărăţeşti a Domnului nostru Iisus Hristos. Practica de a închina o biserică unui sfânt – serbarea zilei sfântului şi a hramului bisericii fiind identică – este foarte veche< în veacurile primare, creştinii se adunau în jurul mormintelor sfinţilor – în special ale martirilor – în fiecare an de ziua trecerii lor la cele veşnice, săvârşind Sfânta Liturghie, oferind pomeni şi dând citire vieţii lor sfinte. Când creştinismul a devenit o religie permisă în Imperiul romano-bizantin, creştinii au zidit primele biserici direct pe mormintele sfinţilor şi martirilor, spre a le păstra şi mai vie memoria. Mai târziu, când n-a mai fost posibil ca orice biserică să fie zidită pe mormintele sfinţilor, s-a născut obiceiul ca orice locaş sfânt să fie închinat unui sfânt al bisericii, ziua de pomenire a sfântului devenind astfel ziua de sărbătoare sau hramul însuşi al bisericii. Pentru aceasta hramul este cea mai mare sărbătoare a unei biserici şi se serbează cu fast şi solemnitate, spre bucuria duhovnicească a tuturor credincioşilor care ţin jurisdicţional de biserica care poartă hramul sfântului sau al sfinţilor prăznuiţi.
„Prin acest semn vei învinge!
În ceea ce priveşte pe ocrotitorii acestui locaş de lemn nouconstruit, se ştie că în a doua jumătate a secolului al III-lea, pe la anul 274 d.Hr., la curtea împăratului părţii de apus a Imperiului roman avea să se nască Sfântul Constantin, acela care mai apoi avea să fie chemat într-un chip minunat la credinţa creştină spre a lumina toată Biserica lui Hristos. A devenit „vas ales” al Mântuitorului Hristos când, urmând la tron tatălui său, a devenit la anul 306 împărat peste partea de apus a Imperiului, stârnind multă invidie şi dorinţă de răzbunare şi expansiune din partea lui Maxenţiu, care căuta să-i urzupe tronul. În faţa adversarului său, care dispunea de o armată numeroasă, tânărul împărat Constantin nu avea forţe suficiente să se măsoare cu el, şi atunci a sosit momentul pentru ca el să primească putere de la Împăratul ceresc Iisus Hristos. Toţi istoricii timpului, între care amintim pe Eusebiu şi Lactanţiu, consemnează că în ajunul luptei i s-a arătat pe cer semnul luminos al Sfintei Cruci, iar deasupra ei cuvintele: „Prin acest semn vei învinge!”. Este momentul principal al vieţii sale în plan duhovnicesc, fiind încredinţat că Mântuitorul Hristos, în credinţa primită prin educaţie evlavioasă aleasă de la mama sa, împărăteasa Elena, îl va ajuta în acestă încercare. Împăratul Constantin a recunoscut în acest semn o chemare minunată a sa la credinţa cea dreptmăritoare, acesta fiind începutul convertirii sale. La solicitarea părinţilor slujitori, programul bisericuţei de jos este unul deosebit pe parcursul întregi zile de 21 mai, în special prin săvârşirea Sfintei Liturghii, cu începere de la ora 10,00, şi continuând cu înconjurarea bisericii de trei ori cu prapori, icoane şi prosiţe moroşeneşti, după care se săvârşeşte o rugăciune de mulţumire către Preamilostivul Dumnezeu, fiind invocaţi în ajutor şi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, patronii spirituali bisericeşti. După slujbă, tuturor celor prezenţi li se vor înmâna tradiţionalele bucate de prăznicare, cozonaci şi prăjituri pentru copii, iar pentru adulţi şi câte un pahar de vin şi ţuică. Întru bucuria praznicului, preoţii slujitori şi mebrii Consiliului Parohial invită pe toţi cei care doresc să ia parte la sărbătoarea noastră comunitară şi urăm tuturor celor care-şi serbează onomastica un călduros La mulţi ani!
Vasile Gherman