Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul a oficiat, miercuri, 2 iunie, cu începere de la ora 17,00, Slujba Vecerniei la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, înconjurat de un sobor alcătuit din preoţi din Permanenţa Eparhială, protopopi şi preoţi slujitori ai Catedralei.
Răspunsurile au fost date de Corul „Arhanghelii” al preoţimii din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de pr. prof. dr. Petrică Aurelian Covaciu.
Slujba Vecerniei a fost urmată de Panihida Mică pentru cel care a fost iubitul Ierarh al maramureşenilor, Î.P.S. Arhiepiscop Justinian Chira.
Zeci de mii de credincioşi din toate colţurile Eparhiei s-au perindat în cele trei zile prin faţa sicriului cu trupul neînsufleţit al Î.P.S. Justinian, pentru a-l vedea pentru ultima dată şi pentru a-i aduce un ultim omagiu. Şi la Slujba Vecerniei de miercuri Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” a fost arhiplină de credincioşi, de nu puteai arunca un ac. Mulţi dintre cei care nu au putut intra au ascultat rugăciunile din curtea Catedralei. Au fost prezenţi stareţi şi stareţe, monahi şi monahii, preoţi din parohiile Episcopiei, dar şi din alte eparhii.
Alături de miile de credincioşi au venit şi autorităţile centrale, judeţene şi municipale, care au adus coroane de flori şi au asistat la rugăciunile care s-au făcut.
Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, una din Episcopiile străvechi din Transilvania
În aceste momente se cuvine să ne amintim de vremuri grele şi să le preţuim pe cele bune, a spus P.S. Iustin Sigheteanul. Să ne amintim şi să medităm asupra
Începutului acestei sfinte Episcopii şi a mult pătimitorului ei păstor, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian.
Când în 1990, după eliberarea României de sub un regim ostil şi ateu, s-a reaşezat biserica în matca ei firească, atunci preoţimea din nord-vestul României a cerut Sfântului Sinod reactivarea Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului. O Episcopie străveche, cum spune Părintele Profesor Mircea Păcuraru, una dintre cele mai străvechi episcopii din Transilvania, dacă ne gândim că rădăcinile ei se găsesc în anul 1391, la Mănăstirea Peri, stavropighie patriarhală constantinopolitană.
Iată că sunt 600 de ani de existenţă a acestei episcopii. N-a putut să fie neîntreruptă existenţa ei, pentru că au fost prea multe vrăjmăşii şi prea multe ostilităţi purtate împotriva Bisericii din Transilvania. De aceea, mereu a fost înfiinţată, desfiinţată, iar înfiinţată, iar desfiinţată, iar înfiinţată, iar desfiinţată. De trei ori a fost răstignită şi a înviat în chip miraculos, pentru că rugăciunile părinţilor, şi ale creştinilor, şi ale monahilor au zăcut în pământ ca şi cărbunii, care nu se sting şi s-au reaprins când Dumnezeu a dorit să facă dreptate poporului român.
Aşa s-au reaprins în 1990 şi Î.P.S. Justinian, care era Episcop Vicar la Cluj de 17 ani şi unde ar fi trebuit să rămână în continuare, ca să ajungă arhiepiscop, în mod firesc, a acceptat să vină în Maramureş, la 70 de ani, ca un fiu al Maramureşului. Şi pentru că purta numele de Maramureşeanul, şi pentru că purta grijă de unitatea Bisericii Ortodoxe din Maramureş şi Sătmar. Şi s-a sacrificat atunci. S-a smerit. Şi a primit. La jertfă s-a dus de acasă, în jertfă a trăit la Rohia şi la jertfă a venit aici.
P.S. Iustin Sigheteanul i-a cerut iertare Î.P.S. Justinian pentru cele îndurate la înfiinţarea Episcopiei
Şi de ce zic să ne aducem aminte? Pentru că, deşi preoţimea îl aştepta ca pe unul de-al lor şi fiu al plaiurilor şi un părinte drag şi iubit, nu şi-a găsit loc unde să-şi plece capul un an de zile.
Şi trebuie să-i cerem iertare. Acum. Noi, de-acum, nu suntem vinovaţi. Poate cei ce au fost atunci la cârmă n-au ştiut ce fac. Dar Episcopul Justinian a venit să dea, nu să ia el o coroană, ci să redea Maramureşului demnitatea voievodală şi să aducă coroana episcopală peste cetatea Băii Mari şi peste Maramureş şi Sătmar.
Şi n-a fost primit cum se cuvine. De aceea, îi cerem iertare acum pentru multa pătimire, pentru ca astăzi noi să ajungem acasă.
Pentru că, iată, pe jertfa Înaltpreasfinţitului şi pe smerenia Dânsului, şi pe multa răbdare, blândeţe, bunătate şi iertare, s-au temeluit apoi toate.
A ieşit, cu greutăţi, ca din pământ, această măreaţă Catedrală, care este o cetate a credinţei şi pilonul de nord-vest al Ortodoxiei. Pilonul păstrării identităţii noastre religioase naţionale şi culturale.
Au răsărit mănăstirile, prin sacrificiul părinţilor, al călugărilor şi al maicilor, al stareţilor şi al stareţelor. Şi prin dragostea credincioşilor. 40 de aşezăminte monahale.
Şcolile teologice ne-au dat slujitori tineri şi vrednici, care s-au alăturat la cei venerabili şi jertfelnici, care au fost până în 1990.
Şi, aşa, Episcopia noastră, după un sfert de veac, este în rând cu toate episcopiile istorice. Dar n-a fost uşor, însă nu se plângea. Totdeauna a ştiut să zâmbească oricui. Ceea ce nu putem face noi.
Iată, acum este acasă. Dacă atunci n-a avut unde să-şi plece capul, acum, la povara celor 95 de ani, cu o slujire pilduitoare de 75 de ani a Bisericii, iată este în Palatul Preasfintei Treimi, care este Catedrala Episcopală.
Slujba de înmormântare va fi săvârșită joi, 3 noiembrie, de la ora 12.00, după care trupul Înaltpreasfinției Sale va fi dus în cortegiu la Mănăstirea de metanie Sfânta Ana de la Rohia.
17 episcopi vor fi prezenţi la înmormântarea IPS Justinian. Anuntul a fost facut miercuri de PS Justin Sigheteanul dupa slujba de pomenire, acesta adaugand ca Patriarhul Daniel nu va veni in Baia Mare.