Ziar online de Maramures. Stiri din judet si informatii de interes national
vineri, 20 octombrie 2017

Arhitecţi maramureşeni: Când spunem “sat” gândim: pitoresc, tradiţional, natural.

Puncte de vedere asupra situaţiei din mediul rural au remis, prin intermediul unui document, arhitecţii maramureşeni.

 Când spunem “sat” gândim: pitoresc, tradiţional, natural. Când vizităm satele maramureşene căutăm aceste atribute, cu atât mai mult cu cât faima care încă le mai însoţeşte este mare, iar bisericile de lemn – declarate toate monumente de arhitectură – rămân chezaş al frumuseţii apuse.

sat_maramuresFenomenul auto-mutilării satelor maramureşene nu este nou, a apărut după 1989, odată cu democraţia ce a fost percepută ca descătuşare din chingile comunismului şi eliberea totală de norme şi implicit de legi.

După atâţia ani, revenirea la respectarea regulilor este foarte dureroasă dar absolut necesară  pentru sănatatea fizică şi spirituală a satelor maramureşene. Acest proces trebuia demarat de mult, dar faptul că nu a fost făcut la timp nu înseamnă că trebuie abandonat.

 

Arhitecţii maramureşeni au început să tragă semnale de alarmă începând cu anul 2008 prin acţiuni de sensibilizare a locuitorilor din mediul rural asupra importanţei conservării specificului local în arhitectură, explicând că respectarea principiilor arhitecturii tradiţionale nu contrazice modernitatea şi confortul în modul de trai.

Satul maramureşan merită o evoluţie mai bună decât cea în care s-a angajat acum 25 de ani. Trasând azi o linie “zero” îndărătul căreia nu mai privim în căutarea vinovaţilor, ne îndreptăm privirile spre viitor şi  căutam modalităţi prin care atât comunitatea locală cât şi organizaţiile şi instituţiile implicate ar putea acţiona.

 

Am identificat două direcţii de acţiune, în baza unor întrebări simple :

1. Ce facem cu ceea ce s-a mai păstrat ?

2. Cum construim în continuare ?

 

1. Ce facem cu ceea ce s-a mai păstrat ?

Primul pas este oprirea demolărilor caselor tradiţionale prin intensificarea controlului în mediul rural şi sancţionarea responsabililor din sistemul de stat care permit distrugerea patrimoniului aflat în administrare proprie. Menţionăm că nici o construcţie – fie ea în proprietate privată sau în proprietatea statului – nu poate fi demolată fără Autorizaţie de Demolare.

Al doilea pas este conservarea construcţiilor tradiţionale păstrate. Pentru a putea face acest pas este necesară o acţiune urgentă de inventariere a tuturor obiectivelor de patrimoniu material existente în acest moment, urmată de analiza lor, pentru a vedea în fiecare localitate care este stadiul real de păstrare a patrimoniului, pentru a marca acel punct “zero” de la care pornesc în continuare strategiile necesare. Aceasta acţiune este posibilă prin implicarea autorităţilor judeţene şi locale în parteneriat cu Ordinul Arhitecţilor din România (O.A.R.). Pot fi de asemenea implicaţi specialişti ai muzeelor etnografice, oameni de cultură locali, O.N.G.-uri, instituţii de învăţământ superior de specialitate, etc.

Cu ajutorul autorităţilor judeţene şi locale este necesar a se găsi modalităţi prin care obiectivele identificate să capete un statut special, care să limiteze dispariţia în continuare a acestora, prin Hotărâri ale consiliilor locale sau judeţene, într-un sistem unitar la nivel de judeţ.

Spre exemplu:

– facilităţi fiscale pentru proprietari,

– modalităţi speciale de analiză în cazul în care se solicită desfiinţarea lor, prin solicitarea unor avize din partea unor comisii înfiinţate în acest scop, în parteneriat cu Ordinul Arhitecţilor din România (O.A.R.) ,

– posibilitatea comunităţii de a avea drept de preempţiune la achiziţionare în cazul punerii în vânzare.

 

O altă acţiune sensibilă este definirea PATRIMONIULUI în regulamentele locale de urbanism şi în legislaţia specifică, astfel încât să înceteze practica de a considera PATRIMONIU doar monumentele istorice.

 

2. Pentru a raspunde la cea de-a doua întrebare “Cum construim în continuare ?” este necesar să urmărim respectarea legislaţiei în construcţii şi respectarea elementelor reprezentative ale arhitecturii tradiţionale la construcţiile noi.

 

În decursul timpului am identificat disfunctionalităţi grave în procedura de Autorizare a Construcţiilor. Enumerăm cele cu impact major :

– în faza eliberării Certificatului de Urbanism, autorităţile locale nu informează Beneficiarul cu privire la regulamentele impuse prin Planul Urbanistic General al localităţii (P.U.G.)  şi implicit din Regulamentul Local de Urbanism (R.L.U.); nu solicită luarea în evidenţă a Proiectului la Ordinul Arhitecţilor din România (O.A.R.) conform H.G. 932/2010. De multe ori construcţia este ridicată, etapa de proiectare se desfăşoară mai mult ca o “punere în legalitate”;

– în faza de elaborare a Proiectului, Beneficiarii preferă să nu lucreze cu Arhitect, ci angajează pentru întocmirea Documentatiei Tehnice pentru Autorizatia de Consturire (D.T.A.C.) diferite categorii de proiectanţi cu altă pregătire decât cea de arhitect. Astfel, un procent foarte mare – cca. 80% – din documentaţile care obţin Autorizaţie de Consturire nu sunt întocmite de arhitect, ceea ce contravine legislatiei şi conduce la nerespectarea normelor de proiectare specifice şi ale celor impuse prin Planul Urbanistic General al localitatii (P.U.G.)  şi prin Regulamentul Local de Urbanism (R.L.U.);

– în etapa obţinerii avizelor cerute prin Certificatul de Urbanism, Beneficiarul şi proiectantul de altă specialitate decât cea de arhitect confundă luarea în evidenţă a Proiectului la Ordinul Arhitecţilor din România O.A.R, cu o verificare “de arhitectură”, ceea ce contravine legii;

– în etapa eliberării Autorizaţiei de Construire, autoritatea locală nu verifică încadrarea în prescripţiile prin Planul Urbanistic General al localităţii (P.U.G.)  şi Regulamentul Local de Urbanism (R.L.U.), nu verifică existenţa Dovezii de luare în evidenţă la Ordinul Arhitecţilor din România (O.A.R.) şi nu virează taxa de timbru către O.A.R.;

– în etapa construirii obiectivului nu se respectă Proiectul autorizat iar abaterile nu se fac pe bază de Dispoziţie de Şantier conform legislaţiei. În proporţie de aproape 100% putem afirma că proiectanţii ce nu sunt arhitecţi nu se implică în urmărirea lucrărilor pe şantier şi nici în respectarea proiectului, aceasta etapă fiind o misiune extrem de importantă a arhitectului, în urma căreia rezultă construcţii ce “mobilează” şi dau imaginea spaţiului public al satelor pentru zeci de ani;

– recepţia lucrării cu participarea reprezentantului administraţiei publice care verifică respectarea Documentaţiei Tehnice pentru Autorizaţia de Consturire (D.T.A.C.) este o etapă omisa de obicei.

 

Este important ca aceste disfunctionalităţi în procedura de Autorizare a Construcţiilor să fie rectificate pentru că doar astfel se vor putea implementa acele măsuri cu caracter specific local ce vor conduce la o imagine a satului maramureşan, bazată pe respectarea arhitecturii tradiţionale.

 

Pentru aceasta, masura cea mai rapidă este instituirea unui set de reguli pentru păstrarea specificului local, care sa fie însuşite de autorităţile locale şi judeţene şi apoi aplicate cu stricteţe. Elaborarea unui astfel de regulament trebuie să fie iniţiată de autoritatea locală urmând ca acesta să fie aprobat prin Hotărâri ale Consiliilor Locale. Aplicarea setului de reguli va fi stabilită prin colaborarea între Primării, Consiliul Judeţean, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional, Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Ordinul Arhitecţilor din România – filiala Nord Vest. Fără o colaborare instituţională de bună credinţă între cei enumeraţi mai sus nu este posibilă salvarea satului tradiţional.

 

O măsură mai lentă dar mai profundă este demararea de către autoritatea locală a Planurilor Urbanistice Zonale pentru zonele de protecţie a monumentelor istorice şi/sau  pentru noi zone în care se mai găsesc structuri tradiţionale ce pot primi statut de protecţie. Astfel se va delimita fondul arhitectural-urbanistic de valoare deosebită şi se vor impune reglementări specifice detaliate în special pentru păstrarea specificului local. Modul în care reglementările propuse prin Planurile Urbanistice Zonale (P.U.Z.) vor fi aplicate va fi stabilit prin aceeaşi colaborare între Primării, Consiliul Judeţean, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional, Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Ordinul Arhitecţilor din România – filiala Nord Vest.

 

Atragem atenţia încă o dată asupra importanţei respectării HG 932/2010 cu privire la Luarea în evidenţă la O.A.R., care ar putea conduce la creşterea calităţii proiectelor autorizate. La ora actuală majoritatea sunt întocmite de persoane neavizate care elaborează proiecte superficiale, aducând deservicii atât peisajului construit în satele maramureşene cât şi breslei arhitecţilor.

 

arh. Stefan Paskucz, presedinte O.A.R. filiala Nord Vest,

arh. Alexandru Baban, vicepresedinte O.A.R. filiala Nord Vest,

arh. Laura Zaharia, membru in Grupul de Lucru RURAL – O.A.R.

 

Lăsaţi un răspuns