Sâmbătă, 10 septembrie 2016, cu începere de la ora 9,00, Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul a oficiat slujba de târnosire a bisericii din Suciu de Sus, construite între 1879-1886 de vrednicii credincioşi din această parohie.
A fost târnosită prima dată în 12 septembrie 1886, când a primit hramul „Sfinţii Trei Ierarhi”.
O biserică nouă în care au rămas doar pereţii celei vechi
Din biserica veche au rămas doar zidurile, ne spune preotul paroh Eugen Burzo, deoarece întreaga biserică a suferit un amplu proces de renovare şi modernizare în ultimii 16 ani.
Astfel, s-au refăcut bolţile şi balcoanele, s-au tencuit din nou pereţii, s-au schimbat geamurile, s-a făcut instalaţie de încălzire centrală. S-a pictat în tehnica frescă, între 2001-2007, s-a confecţionat un iconostas nou, din lemn de stejar sculptat, i s-au pictat icoanele aferente, s-a înlocuit în întregime pardoseala.
Lucrările au continuat şi după 2008, perioadă în care a fost renovat exteriorul bisericii, s-a schimbat acoperişul, s-au anvelopat pereţii şi s-a aplicat tencuială ornamentală, s-au modificat şi pictat cele două pridvoare, s-a amenajat curtea bisericii şi s-a împrejmuit cu gard nou, iar în interior au avut loc lucrări de reorganizare a Sfântului Altar. Toate cu sprijinul Consiliului Parohial şi contribuţia credincioşilor.
La resfinţirea sfântului locaş din 2 septembrie 2007, biserica a primit şi hramul „Naşterea Maicii Domnului”, iar cu ocazia târnosirii de sâmbătă, 10 septembrie 2016, bisericii i-a fost dat şi al treilea hram, „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul”, deoarece ne aflăm în Anul Comemorativ al acestui Sfânt.
La slujba de târnosire au asistat Acad. Eugen Burzo, fiu al satului, preşedintele Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, şi primarul Viorel Paşca.
Sfânta Liturghie Arhierească şi elogiu înaintaşilor
Sfânta Liturghie Arhierească a fost oficiată în pridvorul lateral al bisericii, în prezenţa unei mari mulţimi de credincioşi, mulţi veniţi din satele învecinate al Ţării Lăpuşului, dar şi din satele judeţului Bistriţa-Năsăud. Toţi în frumoasele lor costume populare lăpuşene sau cele bistriţene, cu pălăriile cu pană de păun.
Din soborul slujitor au făcut parte pr. dr. Florin Stan, protopopul Lăpuşului, arhim. dr. Macarie Motogna, egumenul Mănăstirii Rohia, pr. Ioan Ciceu, fost protopop al Lăpuşului, pr. Eugen Burzo, paroh, pr. Ioan Puicar, slujitor al Sfântului Altar, preoţi şi diaconi din parohiile Protopopiatului Lăpuş şi din Baia Mare.
Cuvântul de învăţătură rostit de P.S. Iustin Sigheteanul s-a referit la pericopa evanghelică a zilei, la misiunea preotului din ziua de azi şi dintotdeauna, dar a adus un elogiu vrednicului de pomenire preot martir Florea Mureşan, fost protopop al Clujului, dar trimis forţat ca preot paroh în Suciu de Sus, unde a construit o mănăstire, distrusă de comunişti şi refăcută la începutul anilor 90 de Arhimandritul pătimitor Gavriil Burzo, fiu al satului, fost preot paroh în Suciu de Sus. Părintele Florea Mureşan a murit în 1961 în temniţa de la Aiud.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Psaltic Theologos al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de diac. drd. Adrian Dobreanu.
Distincţii
Pentru meritele pe care le are de preot slujitor al Sfântului Altar într-un sat cu foarte buni credincioşi şi iubitori de biserica, pentru refacerea completă a bisericii în cei 16 ani de când este paroh aici, preotul stavrofor Eugen Burzo a primit din partea P.S. Justin Sigheteanul o cruce pectorală şi bederniţa, pe care să o poarte cu cinste, şi Gramata Episcopală de conferire a bederniţei.
Preotul slujitor Ioan Puicar, de 5 ani în această parohie, a primit titlul de sachelar şi dreptul de purta brâu albastru.
Acad. Eugen Burzo a primit un Monografia-album a Protopopiatului Lăpuş.
Suciu de Sus – un sat cu civilizaţie străveche
În toate cărţile de istorie localitatea Suciu de Sus figurează cu o menţiune care o trimite la cultura străbună: „Cultura Suciu de Sus”, cu vestigii datând din epoca bronzului, cu morminte de incineraţie şi morminte tumulare.
Iată o dovadă că această localitate a fost locuită din antichitate, deşi atestarea documentară este doar din 1325.
Andrei FĂRCAŞ